Asociația Caritas Eparhial Oradea a nominalizat pentru cea de a IX ediție a galei, doi asistenți sociali la trei categorii de premii: Premiul pentru asistentul social din domeniul protecției persoanelor vârstnice şi îngrijirii la domiciliu – Mihaela Corb; Premiul pentru asistentul social din domeniul asistenţei sociale comunitare – Teodora Boda și Premiul pentru asistentul social implicat în criza persoanelor refugiate din Ucraina – Teodora Boda.

Marți, 21 martie 2023, a avut loc a IX-a ediție a Galei Naționale a Excelenței în Asistență Socială, evenimentul aducând în lumina reflectoarelor asistenții sociali și personalități care s-au remarcat prin devotamentul față de profesie precum și prin munca în folosul beneficiarilor.

Alături de Teodora Boda, la eveniment, a fost președintele asociației, pr. Olimpiu Todorean, Claudia Torje, președinte CNASR Bihor, Andreea Pontoș, vicepreședinte CNASR Bihor, Arina Moș, senator de Bihor, Adrian Hatos, senator de Bihor și familia Teodorei.

Doamna Arina Moș, senator de Bihor a spus: Bihorul a fost frumos reprezentat de către doamna Boda Teodora Ionela - Caritas Eparhial Oradea, nominalizată la premiul asistentul social din domeniul asistentei sociale comunitare! Felicitări, Teodora! La mulți ani, spor în toate și mii de mulțumiri tuturor asistenților sociali pentru munca depusă în comunitățile lor! Astăzi este despre voi, dragi asistenți sociali, cei care sprijiniți comunitățile vulnerabile și ajutați oamenii aflați în nevoie!

Mulțumim tuturor celor care au fost prezenți alături de Teodora, cea care a făcut posibil ca numele Asociației Caritas Eparhial Oradea să se audă, din nou, în Ateneul Român prin nominalizarea ei în finală și, deși nu a venit acasă cu premiul la care a candidat, noi suntem mândri să o avem colegă pe Teodora.

Și iată de ce suntem atât de mândri de Teodora:

Teodora Boda, sau Teo cum îi spunem noi, este asistentul social pe care fiecare organizație și-ar dori să îl aibă. În primul rând, lucrează cu persoanele fără adăpost în cadrul cantinei sociale, în cadrul serviciului licențiat pe care îl avem.

Este angajata noastră de 4 ani. Nu avea experiență la început, doar o mare dorință de a învăța, de a se dezvolta, de a deveni un asistent social cât mai bun. Și în fiecare zi, lucrează să se dezvolte și să crească.

Lucrează cu persoanele fără adăpost și nu e mare lucru, s-ar putea crede. Doar vin oamenii, mănâncă și pleacă, le face o anchetă și asta este tot. Dar de fapt, acesta este doar începutul, aceasta este partea formală. În realitate, cunoaște durerile și bucuriile fiecăruia, este privită de beneficiari cu mare respect și face într-un fel parte din familia fiecărui beneficiar. Teo știe să înțeleagă dincolo de cuvinte, dincolo de tăceri. Înțelege și simte ceea ce uneori, nici beneficiarii nu mai înțeleg. Nu condamnă niciodată, ci înțelege și susține. Transmite prin tot ceea ce face, acceptarea necondiționată. Poate de aceea, oamenii se deschid în fața ei, de parcă ar fi la psiholog.

Teo înțelege că viața noastră, a tuturor, poate oricând lua o altă întorsătură. Și vede, în poveștile de viață ale beneficiarilor, acele momente de cotitură, acele decizii neinspirate și înțelege că, totul ar fi putut fi altfel, dacă acești oameni ar fi avut pe cineva lângă ei care să îi îndrume și să le ofere un sprijin. Așa încât, ea, este acolo pentru ei, măcar acum. Viața unora dintre beneficiari, este atât de precară, încât uneori, nu mai sunt multe de făcut. Dar mereu, dacă se poate măcar puțin schimba în bine, orice viață, Teo vede acest lucru și îi ajută pe beneficiari să vadă același lucru și luptă împreună să ajungă acolo.

Este o ”mână de om”. În realitate, e puternică precum o stâncă. Vin și trec furtuni, ea este tot acolo. Propria experiență de viață a făcut-o așa. Propriile greutăți, nu au făcut-o dură, ci înțelegătoare, empatică și dornică să fie pentru oricine din jurul ei, prietenul care se cunoaște la nevoie. Pe mulți, greutățile vieții îi fac să fie acrii. Pe ea, a făcut-o mai înțelegătoare cu ceilalți, mai blândă, mai dulce.

Așa micuță cum e, nu dă înapoi în fața nimănui, nici a beneficiarilor care sunt de 3 ori cât ea, câteodată aflați sub influența alcoolului și supărați pe viață. Și reușește să domolească frustrările și nervii beneficiarilor prin acest amestec de înțelegere, dârzenie și blândețe.

Dacă ar fi doar după ea, nu și-ar lua concediu niciodată. Este neobosită. Și știe că, atunci când ea are concediu, ușa pentru beneficiari se deschide doar pe programul cantinei sociale. Când ea lucrează, se deschide o altă ușă, în fața biroului ei, ca beneficiarii să nu rămână pe stradă și să aștepte afară, în frig. Iarna sunt mulți în fața biroului ei. Nu pentru că au treabă cu ea, ci pentru că nu au unde merge, și preferă să aștepte pe hol, că e cald și se încălzesc. Niciodată nu a zis Teo vreodată, în acești 4 ani de când lucrăm împreună că îi este greu, că fac beneficiarii gălăgie și nu poate lucra sau că o deranjează.

Lucrează mult pentru a preveni conflictele între beneficiari. Participă la cursuri, formări, traininguri și schimburi de experiență, pentru a învăța mereu, pentru a putea crește și să își facă munca și mai bine.

Acasă, este locul în care fiecare dintre noi ne simțim în siguranță, iubiți, apreciați. Pentru oamenii străzii, cantina socială e ,,acasă,,. Și pentru că în familie se împărtășesc și durerile, și bucuriile, Teo încearcă să aducă prin mici gesturi, bucurie în viața lor. Și, ca într-o familie, se sărbătoresc împreună cu cei ai casei, zilele de naștere. Teo organizează câte o mică petrecere, cu tort și cu suc, o dată pe lună, pentru beneficiarii născuți în luna respectivă. Emoțiile celor sărbătoriți sunt atât de mari încât străbat până la noi. Au fost mai mulți cei care, i-au mărturisit Teodorei la sfârșit, că aceea a fost prima dată când le-a cântat cineva ,,La Mulți Ani!” și prima dată când, au avut un tort.

Ajută beneficiarii să completeze singuri cererea pentru serviciu social masă caldă, în urma dialogurilor din biroul de asistență socială și oferă, îndrumare și suport beneficiarilor pentru depunerea documentelor la instituțiile publice.

Realizează anchete sociale pentru beneficiarii nou înscriși, ajungând în mediul lor de trai, ca să poată face o evaluare a nevoilor specifice ale fiecăruia, conformă cu realitatea. Continuă apoi cu discuții individuale cu beneficiarii copleșiți de neajunsuri și greutăți. Înregistrează cereri noi, deschide contracte noi, poartă discuții cu fiecare beneficiar în parte și le actualizează dosarele cu informațiile recente.

”Bucuria a fost mai ales a noastră, pentru că, dincolo de cifre și rânduri scrise, interacțiunea cu persoanele fără adăpost lasă în urmă și lecții de viață, lasă emoții și o mai mare capacitate de a empatiza cu suferințele lor. Cu atât mai mult, aceste discuții ne determină să căutăm soluții și să îi ajutăm pe ei înșiși să se implice mai mult în procesul de stabilire și implementare al unui plan de intervenție. Deopotrivă, beneficiarii devin mai deschiși la dialog și deprind sentimentul de încredere și confidențialitate, sporind astfel eficiența comunicării cu asistentul social” ne-a mărturisit Teo.

Dușurile sociale, activitate în cadrul serviciului cantina socială, este un serviciu pentru beneficiari cât și pentru comunitate. Oamenii străzii din Oradea cât și cei care locuiesc la azilul de noapte, au un loc în care să se spele/să se îmbăieze. Nu este puțin lucru. Atunci când oamenii ajung pe stradă, pierd nu doar confortul unui acoperiș de-asupra capului dar și posibilitatea de a avea acces constat la căldură și apă. Înainte de deschiderea acestui serviciu în Oradea, oamenii străzii mai găseau pe perioada verii soluții pentru a se spăla uneori. Dar toamna și iarna, nu aveau unde. Și acum, locuind pe stradă, se mai întâmplă să miroase urât uneori. Și nu e ușor de stat în prejma acestor oameni, mai ales când sunt mai mulți la un loc. Nu este ușor să nu îți întorci capul sau să îți acoperi nasul. Nu este ușor, să lucrezi pentru acești oameni. Dar Teo o face cu zâmbetul pe buze, și este atât de bucuroasă că poate să o facă și să facă puțin mai bună, viața acestor oameni, de care toți, inconștient, fugim. Un ,,Mulțumesc”  pe care îl primește, îi dă aripi. Oamenii, beneficiarii noștri, când ies de la duș, sunt alții. Nu sunt doar mai curați. Sunt mai senini, mai încrezători, mai veseli. Reîncep să se vadă pe ei înșiși ca oameni între oameni. Sunt sigur că, pe mulți dintre beneficiarii noștri i-ați întâlnit pe stradă și despre mulți dintre ei, nu ați crede că sunt persoane fără adăpost. Și da, e meritul nostru ca asociație poate că oferim condițiile, dar e în primul rând meritul asistentului social, care îi primește, care lucrează cu ei, care îi ajută să își păstreze și care, uneori, le redă demnitatea.

Grija ei pentru beneficiarii cantinei sociale a Asociației Caritas Eparhial Oradea este permanentă și încearcă să preîntâmpine greutăți pe care beneficiarii acestui serviciu (persoane fără adăpost, persoane cu boli cronice, persoane care nu au o sursă de venit sau au venituri insuficiente pentru acoperirea nevoilor de bază, etc.) le au pe durata sezonului rece oferindu-le geci și încălțăminte pentru iarnă.

Ne-am bucurat cu toții, noi, colegii ei când, la sfârșitul lunii aprilie, 2022, Teodora a primit gradul de asistent social specialist, conform cerințelor Colegiului Național al Asistenților Sociali din România.

În cifre, activitatea asistentului social specialist, Teodora Boda în anul 2022 s-a concretizat prin rezolvarea a: 45 de solicitări noi; 57 de contracte şi acte adiţionale; 57 de informări privind serviciul Cantina socială; 60 de beneficiari distincți, 392 de duşuri efectuate și un număr total de porţii de mâncare distribuite: 8.220.

Teodora Boda este un plus de atitudine, de lumină și culoare în viața comunității din care face parte. Ea este în permanenţă conectată cu lumea şi acționează ca atare, prin implicare în acţiuni civice.

Teo, este nu doar asistentul social ci omul care face din această lume un loc mai bun, pentru noi toți!