Propunerea noastră este aceea de a se spune rugăciunea înainte de prânz sau înainte de cină, atunci când toţi membrii familiei sunt împreună. Adunaţi în jurul mesei, se aprinde o lumânare, în timpul unei săptămâni se aprinde aceeaşi lumânare; acesta este gestul care spune că a început rugăciunea: lumina indică o prezenţă invizibilă, dar reală, oaspetele atât aşteptat de noi, Isus, care este mereu prezent atunci când doi sau trei sunt adunaţi în numele lui.
Lumânarea aprinsă va fi pusă în mijlocul mesei în aşa fel încât toţi să o poată vedea cum arde şi, împreună, vor face semnul crucii, se va citi textul biblic şi meditaţia care urmează (reflecţia), rugăciunea „Tatăl nostru” şi încheierea.
Miercuri, 4 decembrie 2024
În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Spiritului Sfânt. Amin.
Text biblic: Din Evanghelia lui Matei: „Şi, trecând Isus de acolo, a venit lângă Marea Galileii şi, suindu-Se în munte, a şezut acolo. Şi mulţimi multe au venit la El, având cu ei şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţii şi i-au pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat. Încât mulţimea se minuna văzând pe muţi vorbind, pe ciungi sănătoşi, pe şchiopi umblând şi pe orbi văzând şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel. Iar Isus, chemând la Sine pe ucenicii Săi, a zis: Milă îmi este de mulţime, că iată sunt trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să mănânce; şi să-i slobozesc flămânzi nu voiesc, ca să nu se istovească pe drum. Şi ucenicii I-au zis: De unde să avem noi, în pustie, atâtea pâini, cât să săturăm atâta mulţime? Şi Isus i-a întrebat: Câte pâini aveţi? Ei au răspuns: Şapte şi puţini peştişori. Şi poruncind mulţimii să şadă jos pe pământ, a luat cele şapte pâini şi peştii şi, mulţumind, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au luat şapte coşuri pline, cu rămăşiţe de fărâmituri” (15, 29-37)
Reflectăm:
În povestea împărțirii pâinilor și peștilor, simțim cum inima lui Isus bate pentru noi toți. El nu ne vede doar ca indivizi, ci ca chipuri pe care să le iubească, suferințe pe care să le primească, povești pe care să le îmbrățișeze. Compasiunea îl determină să hrănească o mulțime obosită, rănită. În acea pustietate, el face un semn pentru a reda demnitatea, bucuria și viața fiecăruia dintre ei. Dumnezeu ne aduce mila și compasiunea, tandrețea și credincioșia sa. În acest pasaj, vedem nu doar un miracol, ci și o invitație: pâinea frântă este Cristos care se dăruiește pe deplin și ne invită să facem la fel. Cât de des ne aflăm în mijlocul „deșertului”, descurajați? Și totuși, chiar și acolo, El vine în întâmpinarea noastră, umple nimicnicia noastră cu abundența Sa. Isus nu acționează singur, îi implică pe ucenici, la fel cum ne cere și nouă să ne facem loc în viețile noastre pentru a fi instrumentele sale de iubire și milă. Postul Crăciunului este momentul să îi cerem lui Isus să înmulțească iubirea, încrederea, curajul în inimile noastre, precum acea pâine pentru mulțimea înfometată.
Tatăl nostru...
Mamă dulce, care ni-l dăruiești pe Isus, Pâinea care hrănește, îndrumă-ne să recunoaștem și să primim prezența Sa printre noi. Păstrează-ne uniți cu El, ajută-ne să fim mâini și inimi pentru alții, așa cum ai făcut tu. Amin.
Nădejdea noastră este Tatăl, scăparea noastră este Fiul, acoperământul nostru este Spiritul Sfânt, Treime Sfântă, mărire Ţie. Amin.