Propunerea noastră este aceea de a se spune rugăciunea înainte de prânz sau înainte de cină, atunci când toţi membrii familiei sunt împreună. Adunaţi în jurul mesei, se aprinde o lumânare, în timpul unei săptămâni se aprinde aceeaşi lumânare; acesta este gestul care spune că a început rugăciunea: lumina indică o prezenţă invizibilă, dar reală, oaspetele atât aşteptat de noi, Isus, care este mereu prezent atunci când doi sau trei sunt adunaţi în numele lui.
Lumânarea aprinsă va fi pusă în mijlocul mesei în aşa fel încât toţi să o poată vedea cum arde şi, împreună, vor face semnul crucii, se va citi textul biblic şi meditaţia care urmează (reflecţia), rugăciunea „Tatăl nostru” şi încheierea.
Marți, 3 decembrie 2024
În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Spiritului Sfânt. Amin.
Text biblic:
Din Evanghelia lui Luca: „În acest ceas, El S-a bucurat în Spiritul Sfânt şi a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Aşa, Părinte, căci aşa a fost înaintea Ta bunăvoinţa Ta. Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte cine este Fiul, decât numai Tatăl şi cine este Tatăl, decât numai Fiul şi căruia voieşte Fiul să-i descopere. Şi întorcându-se către ucenici, de o parte a zis: Fericiţi sunt ochii care văd cele ce vedeţi voi! Căci zic vouă: Mulţi prooroci şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi, dar n-au auzit” (10, 21-24)
Reflectăm:
În această pagină a Evangheliei, simțim cum o bucurie izbucnește în inima lui Isus: o bucurie profundă și senină, izvorâtă din certitudinea că Dumnezeu Tatăl alege să se dezvăluie celor mici, celor simpli. Acesta este secretul Postului: să ne deschidem cu inimile umile, așa cum face un copil, la ceea ce Dumnezeu vrea să ne șoptească. „Bucuria Evangheliei umple inima și întreaga viață a celor care îl întâlnesc pe Isus”, spune Papa Francisc. Noi, astăzi, suntem chemați să facem la fel, să ne lăsăm umpluți de această bucurie care nu vine din mari realizări, ci din simplul fapt de a fi iubit. În acest Post, ne putem lăsa uimiți de un Dumnezeu care vine în tăcere și în detaliu, ca o lumină care ne luminează încet calea. Nu trebuie să înțelegem totul, ci să avem încredere, să ne deschidem inima, să cerem să vedem „ca un copil”. Dumnezeu este gata să se apropie de cei ai căror ochi și inimi sunt larg deschise!
Tatăl nostru...
Maria, Mama încrederii și a tăcerii, învață-ne să primim cu inima curată bucuria care vine de la Dumnezeu. Fă-ne ochii limpezi și urechile pregătite să audă cântecul prezenței Domnului printre noi. Amin.
Nădejdea noastră este Tatăl, scăparea noastră este Fiul, acoperământul nostru este Spiritul Sfânt, Treime Sfântă, mărire Ţie. Amin.