În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Spiritului Sfânt. Amin.

Din Evanghelia lui Matei: „Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi la îndeplineşte asemăna-se-va bărbatului înţelept care a clădit casa lui pe stâncă. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea na căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, asemăna-seva bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip. Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile, şi au izbit casa aceea, şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare” (7, 21.24-27)

Reflectăm:
Isus ne invită să construim pe o stâncă stabilă, să alegem fundații care să reziste. În mijlocul furtunilor prin care trecem, în mijlocul alegerilor și neliniștilor, această stâncă ne vorbește despre fidelitate și angajament. Este o imagine puternică: o casă care nu cedează în fața ploii sau a vântului, pentru că se sprijină pe ceea ce nu se rupe, pe ceea ce rămâne, zi după zi. În inimile noastre, există poate ceva care are nevoie de reparații? Există vreun zid șubred, care scârțâie sub greutatea îngrijorării sau a durerii? Aici, în acest Advent, putem lucra la acea fundație, cu încredere și răbdare. Cuvintele dulci sau rugăciunile grăbite nu sunt suficiente: iubirea lui Isus trebuie transformată în acțiuni concrete. Fiecare mic act de bunătate este ca o piatră așezată pe stâncă, care întărește casa noastră interioară. Acesta este momentul să pregătim o locuință solidă în inima noastră, capabilă să-L primească pe El, cel mai prețios oaspete care va veni să ne viziteze.