14 decembrie 2024

Propunerea noastră este aceea de a se spune rugăciunea înainte de prânz sau înainte de cină, atunci când toţi membrii familiei sunt împreună. Adunaţi în jurul mesei, se aprinde o lumânare, în timpul unei săptămâni se aprinde aceeaşi lumânare; acesta este gestul care spune că a început rugăciunea: lumina indică o prezenţă invizibilă, dar reală, oaspetele atât aşteptat de noi, Isus, care este mereu prezent atunci când doi sau trei sunt adunaţi în numele lui.

În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Spiritului Sfânt. Amin.

Text biblic:
Din Evanghelia lui Matei: „Şi ucenicii L-au întrebat, zicând: Pentru ce dar zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie? Iar El, răspunzând, a zis: Ilie într-adevăr va veni şi va aşeza la loc toate. Eu însă vă spun vouă că Ilie a şi venit, dar ei nu   l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit; aşa şi Fiul Omului va pătimi de la ei. Atunci au înţeles ucenicii că Isus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul.” (17, 10-13)

Reflectăm:
În acest pasaj, Isus ne dezvăluie un paradox profund: Ilie a venit, dar nu a fost recunoscut. Acest adevăr ne face să reflectăm la cât de des nu reușim nici noi să îl recunoaștem pe Domnul care merge alături de noi, în gesturi mici, în oamenii pe care îi întâlnim, în momente care par obișnuite. Adventul ne invită să ne pregătim inimile, să știm să discernem prezența lui Dumnezeu, care adesea este ascunsă în ceea ce este umil și simplu. Ioan Botezătorul, marele profet care a anunțat venirea Mântuitorului, a fost respins, însă mesajul său a fost cheia recunoașterii lui Isus. La fel și noi suntem chemați să fim martori ai unei speranțe care este adesea neînțeleasă. Călătoria noastră de credință este o călătorie a speranței, a așteptării. Este o călătorie care nu se oprește în fața dificultăților, ci care, asemenea lui Ioan, știe cum să ofere o mărturie de lumină, chiar și atunci când totul în jurul nostru pare învăluit în întuneric. În acest Advent, putem învăța de la Ioan să nu ne fie teamă să fim adevărați, chiar și atunci când adevărul nu este acceptat. Ca și el, putem pregăti calea Domnului, chiar și în micile detalii ale vieții noastre de zi cu zi.

Tatăl nostru...

Doamna noastră a Speranței, Fecioară Sfântă, care L-ai întâmpinat pe Dumnezeul care vine în inima ta, călăuzește-ne și pe noi în acest timp de așteptare. Dăruiește-ne să-l recunoaștem pe Cristos în micile semne care ne înconjoară și pregătește-ne viața pentru a-l primi cu bucurie. Amin.