13 decembrie 2024
Propunerea noastră este aceea de a se spune rugăciunea înainte de prânz sau înainte de cină, atunci când toţi membrii familiei sunt împreună. Adunaţi în jurul mesei, se aprinde o lumânare, în timpul unei săptămâni se aprinde aceeaşi lumânare; acesta este gestul care spune că a început rugăciunea: lumina indică o prezenţă invizibilă, dar reală, oaspetele atât aşteptat de noi, Isus, care este mereu prezent atunci când doi sau trei sunt adunaţi în numele lui.
Lumânarea aprinsă va fi pusă în mijlocul mesei în aşa fel încât toţi să o poată vedea cum arde şi, împreună, vor face semnul crucii, se va citi textul biblic şi meditaţia care urmează (reflecţia), rugăciunea „Tatăl nostru” şi încheierea.
Vineri, 13 decembrie 2024
În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Spiritului Sfânt. Amin.
Text biblic:
Din Evanghelia lui Matei: „Dar cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea copiilor care stau în pieţe şi strigă către alţii, zicând: V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi nu v-aţi tânguit. Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi spun: Are demon. A venit Fiul Omului, mâncând şi bând şi spun: Iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor. Dar înţelepciunea s-a dovedit dreaptă din faptele ei.” (1I, 16-19)
Reflectăm:
Evanghelia de astăzi ne provoacă să ne uităm la capacitatea noastră de a primi: cât de pregătiți suntem să recunoaștem iubirea lui Dumnezeu care ne vizitează în cele mai neașteptate forme? Adesea, asemenea copiilor despre care vorbește Isus, rămânem surzi la vocea sa, incapabili să urmăm ritmul pe care ni-l propune, blocați între prejudecățile și așteptările noastre. Ioan Botezătorul a venit să ne scuture, să ne facă să ne vedem umbrele, iar noi l-am respins ca fiind excesiv. Apoi a venit Isus, cu bucuria sa, cu prietenia sa cu cei mai îndepărtați, și ni s-a părut prea „uman”. Isus ne invită astăzi să ieșim din această închidere și să primim iubirea lui Dumnezeu care vine în moduri care adesea ne surprind. Imaginează-ți că stai într-o piață și auzi un flaut care începe să cânte: ce faci? Rămâi nemișcat? Sau te implici și te ridici în picioare, făcând poate chiar aluzie la câțiva pași? Dumnezeu este această invitație: El cântă alături de noi un cântec al speranței. Adventul este o ocazie de a auzi din nou această muzică și de a ne lăsa atrași într-un ritm nou, într-un „da” sincer care dizolvă orice rezistență.
Tatăl nostru...
Maria, Mama lui Isus, tu care ai acceptat cu curaj invitația lui Dumnezeu, învață-ne să ne deschidem inimile fără teamă. Ajută-ne să-i recunoaștem vocea, chiar și atunci când ne surprinde, și să ne încredem în ea, așa cum ai făcut-o tu. Însoțește-ne în călătoria noastră către Fiul tău, astăzi și întotdeauna. Amin.
Nădejdea noastră este Tatăl, scăparea noastră este Fiul, acoperământul nostru este Spiritul Sfânt, Treime Sfântă, mărire Ţie. Amin.