Lumânarea aprinsă va fi pusă în mijlocul mesei în aşa fel încât toţi să o poată vedea cum arde şi, împreună, vor face semnul crucii, se va citi textul biblic şi meditaţia care urmează (reflecţia), rugăciunea „Tatăl nostru” şi încheierea.

În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Spiritului Sfânt. Amin.

Din Evanghelia lui Luca: „ Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda. Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt, Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu. Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.” (1, 39-45)

Tatăl nostru...

Maria „se ridică și se duce în grabă” la Elisabeta. Ce imagine puternică! Tânăra femeie din Nazaret nu se lasă copleșită de temerile sau necunoscutele chemării sale, ci pornește imediat la drum, aducând cu ea bucuria și misterul unei noi vieți. Este un gest de iubire concretă, de slujire umilă și grijulie. Să ne-o imaginăm pe Maria mergând pe dealurile din Iuda, cu pașii ușori și inima plină de Dumnezeu. Fiecare pas este o rugăciune, fiecare respirație o încredere. Iar când sosește, salutul său simplu este suficient pentru ca inima Elisabetei și chiar și copilul pe care îl poartă să vibreze de bucurie. Această întâlnire este o sărbătoare a credinței și a vieții. Este triumful bucuriei împărtășite, al acelui „șoc” care ne amintește cât de mult suntem făcuți să ne întâlnim unii cu alții, să recunoaștem că suntem purtători de Dumnezeu unii pentru alții. Maria și Elisabeta ne învață că credința este contagioasă: atunci când ne lăsăm umpluți de Dumnezeu, prezența noastră devine o binecuvântare pentru cei din jurul nostru. Și noi putem fi ca Maria: purtători de speranță, capabili să facem bucuria să „sară” în inimile celorlalți. La cine putem ajunge astăzi cu salutul nostru, cu un gest de apropiere, cu un mesaj de speranță?

Maria, mamă grijulie, învață-ne să-l purtăm pe Isus cu aceeași bucurie și umilință cu care l-ai purtat tu. Fă-ne capabili să fim semne vii ale iubirii tale pentru toți cei pe care îi întâlnim. Amin.

Nădejdea noastră este Tatăl, scăparea noastră este Fiul, acoperământul nostru este Spiritul Sfânt, Treime Sfântă, mărire Ţie. Amin.