Lumânarea aprinsă va fi pusă în mijlocul mesei în aşa fel încât toţi să o poată vedea cum arde şi, împreună, vor face semnul crucii, se va citi textul biblic şi meditaţia care urmează (reflecţia), rugăciunea „Tatăl nostru” şi încheierea.

În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Spiritului Sfânt. Amin.

Din Evanghelia lui Luca: „Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea. Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul şi-l numeau Zaharia, după numele tatălui său. Şi răspunzând, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan. Şi au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta. Şi au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit. Şi cerând o tăbliţă, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Şi toţi s-au mirat. Şi îndată i s-a deschis gura şi limba şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu. Şi frica i-a cuprins pe toţi care locuiau împrejurul lor; şi în tot ţinutul muntos al Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte. Şi toţi care le auzeau, le puneau la inimă, zicând: Ce va fi, oare, acest copil? Căci mâna Domnului era cu el.” (1, 57-66)

Numele pe care îl purtăm este insigna noastră, primul cuvânt care ne definește. Ioan, însă, nu este doar un nume: este un semn al planului lui Dumnezeu dincolo de așteptările noastre. Elisabeta și Zaharia aleseseră deja numele fiului lor, dar Dumnezeu avea un alt plan, mai mare, mai înalt. Când Zaharia se încrede în sfârșit în Dumnezeu și acceptă numele care i-a fost dat, limba i se dezleagă. Este ca și cum ar fi devenit conștient de un mister care transcende viața sa, un mister care vorbește despre speranță, despre o promisiune care se împlinește. Ioan, „Dumnezeu este milostiv”, este mesajul pe care lumea trebuie să îl audă, tocmai în acest timp de așteptare. Ogni volta che il nostro cuore si affida a Dio, qualcosa di nuovo accade. In questo tempo di Avvento, anche noi siamo invitati a lasciarci stupire dal cammino che Dio traccia per noi, a non voler imporre la nostra via ma a lasciare che sia Lui a guidarci. La gioia di Zaccaria, che esplode in una benedizione, è il nostro stesso cammino verso Natale: un cammino di attesa, di fiducia, di accoglienza, perché solo così possiamo preparare il cuore ad accogliere la Luce che viene.

Tatăl nostru...

Fecioară Maria, Mamă a Milostivirii, primește rugăciunea noastră. Ajută-ne să spunem da lui Dumnezeu cu același curaj cu care tu ai acceptat planul pe care El îl avea pentru tine. Fie ca noi, asemenea lui Zaharia, să trăim în tăcere și să ascultăm cu inima, gata să vedem în fiecare moment mâna Domnului care ne călăuzește. Amin.

Nădejdea noastră este Tatăl, scăparea noastră este Fiul, acoperământul nostru este Spiritul Sfânt, Treime Sfântă, mărire Ţie. Amin.