Studiul a fost realizat de Confederația Caritas România în perioada iulie – august 2020 și a inclus 411 copii care au fost intervievați. Aceștia sunt beneficiari ai centrelor de zi Caritas (16 centre din 8 județe), cei mai mulți cu vârste între 7 și 14 ani și care provin din zone rurale și urbane. Aproape jumătate dintre participanții la studiu ( 48%) sunt copii rromi, 35% copii de etnie română și 17% maghiară, provenind din familii vulnerabile din punct de vedere economic și social. 

Dimensiunea familiilor este mult peste medie (5-7 membrii / familie) și împart un spațiu de locuit foarte limitat; 79% dintre copiii chestionați locuiesc în familii numeroase în case cu una sau două camere. Doar 34% din familii (55% în mediul urban, 20% în mediul rural) au venituri dintr-un contract de muncă regulat. Munca sezonieră este principala sursă de venit a majorității familiilor, prestațiile sociale și munca în străinătate joacă, de asemenea, un rol important. Majoritatea familiilor acestor copii sunt expuse unui risc ridicat de sărăcie și se confruntă cu lipsuri grave fiind incapabile să satisfacă nevoile de bază ale tuturor membrilor familiei. În multe cazuri, în timpul crizei Covid-19, situația economică a familiilor s-a deteriorat și mai mult.

Studiul reflectă că, în timpul pandemiei, doar 15% dintre copii au participat în mod regulat în activități școlare, 26% au declarat că au participat ocazional. Numai 7% dintre copii au participat efectiv la lecții predate online. 15% dintre copii au menționat că au rezolvat temele trimise online, în timp ce 29% dintre copii au lucrat numai pe materiale tipărite și distribuite. Chiar dacă această abordare a fost utilă pentru a menține contactul dintre copii și școală și a ajutat să nu uite ceea ce au învățat înainte, această metodă este departe de a atinge obiectivele procesului de predare și învățare. Copiii, în special cei din clasele primare, învață mult mai ușor direct de la profesorul lor și prin interacțiune, nu singuri pe foi pe hârtie.

Studiul a evaluat, de asemenea, câteva dintre motivele pentru care participarea la educație a copiilor dezavantajați social a fost atât de scăzută. Principalele obstacole identificate sunt:

• Acces redus / limitat la mijloacele tehnice - Principalul dispozitiv folosit de copii pentru a fi în contact cu profesorii lor a fost telefonul mobil al părinților lor - menționat de 49% dintre copii. Alte dispozitive au fost disponibile doar pentru o mică minoritate: 4% au avut acces la computere sau laptop-uri și 4% la tablete.

• Utilizarea în comun a echipamentelor - un computer sau dispozitiv mobil, acolo unde există, este împărtășit de mai mulți membri ai familiei. Doar 16% dintre copii au declarat că folosesc un dispozitiv doar de unul singur. Toți ceilalți copii au trebuit să-l împartă cu alte persoane sau nu au avut deloc acces.

• Lipsa abilităților pentru învățarea digitală la domiciliu din partea părinților sau a unui adult. Răspunsurile primite în cadrul studiului arată că doar 24% dintre copii au beneficiat de sprijinul părinților lor, al altor adulți din familie (7%) sau a fraților lor (12%). Cumulat , 43% dintre copii au primit un ajutor acasă, ceea ce aduce în atenție importanța implicării familiei în susținerea educației online. Motivele pentru care majoritatea părinților nu au reușit să-și îndeplinească rolul de „profesori de sprijin” sunt variate și trebuie luate în considerare: nu au timpul necesar, nu au abilitățile necesare (mulți dintre ei cu un nivel foarte scăzut de educație și fără abilități digitale) și unora dintre ei le lipsește, de asemenea, motivația și interesul de a-și susține copiii (educația nu este valorizată).

De asemenea, este de reținut că 31% dintre copii au menționat sprijinul primit de la specialiștii centrelor de zi Caritas, fapt care subliniază rolul activ pe care îl au ONG-urile, prin serviciile furnizate, la implementarea metodelor noi de învățare.

Studiul a ilustrat și impactul emoțional pe care izolarea (lipsa interacțiunii directe) a avut-o asupra copiilor. 42% dintre participanții la studiu au menționat că, în perioada pandemiei, cel mai mult le-au lipsit întâlnirile cu prietenii, cei mai afectați fiind copiii cu vârste cuprinse între 9 și 11 ani (49%). 40% dintre copii au spus ca au avut impresia că nu sunt ajutați deloc.

Școala nu poate fi începută în septembrie 2020 ca și cum anul școlar 2019/20 ar fi fost închis în condiții normale și toate disciplinele prevăzute în programa ar fi fost predate, iar obiectivele educaționale atinse de fiecare copil. Pentru mulți copii nu a existat nicio școală din martie 2020. Acest fapt trebuie recunoscut în întregul sistemul educațional. A pretinde că școala a funcționat și elevii au urmat lecțiile în primăvara anului 2020 înseamnă doar să închizi ochii în fața realității și să promovezi zeci de mii de copii cu deficiențe educaționale pe care nu vor reuși niciodată să le recupereze. Acest lucru va duce la un impact negativ substanțial în calitatea educației și va deveni vizibil în anii următori pe piața muncii.

Prin urmare, materiile esențiale prevăzute să fie predate în semestrul ratat trebuie repetate și recuperate. Pentru a face acest lucru posibil, acesta ar fi momentul ideal pentru a revizui și a reduce curricula supraîncărcată pentru toate grupele de vârstă. Este nevoie de soluții creative și de mult angajament și din partea personalului didactic. Vor fi necesare eforturi suplimentare și nu vor fi nici ușoare, nici ieftine, dar nu există nicio alternativă pentru a aduce cât mai mulți copii înapoi la școală.

Cu speranța că rezultatele acestui studiu vin în sprijinul fundamentării intervențiilor instituțiilor Statului, ne exprimăm disponibilitatea de ne consulta și de a colabora pentru găsirea celor mai bune soluții de readucere a copiilor la școală în condiții de siguranță.