În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Spiritului Sfânt. Amin.

Din Evanghelia lui Matei: „Şi, trecând Isus de acolo, a venit lângă Marea Galileii şi, suindu-Se în munte, a şezut acolo. Şi mulţimi multe au venit la El, având cu ei şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţii şi i-au pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat. Încât mulţimea se minuna văzând pe muţi vorbind, pe ciungi sănătoşi, pe şchiopi umblând şi pe orbi văzând şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel. Iar Isus, chemând la Sine pe ucenicii Săi, a zis: Milă îmi este de mulţime, că iată sunt trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să mănânce; şi să-i slobozesc flămânzi nu voiesc, ca să nu se istovească pe drum. Şi ucenicii I-au zis: De unde să avem noi, în pustie, atâtea pâini, cât să săturăm atâta mulţime? Şi Isus i-a întrebat: Câte pâini aveţi? Ei au răspuns: Şapte şi puţini peştişori. Şi poruncind mulţimii să şadă jos pe pământ, a luat cele şapte pâini şi peştii şi, mulţumind, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au luat şapte coşuri pline, cu rămăşiţe de fărâmituri” (XV, 29-37)

„De credinţa în Dumnezeu cum pot să am dubii? Dacă, înainte vreme, El ne permitea să vagabondăm pe cărările noastre, să încercăm pierderi interioare, mai apoi a încercat pentru noi o atât de mare compasiune, încât nu poate să nu ne ridice atunci când cădem, să ne hrănească atunci când ne este foame, să satisfacă nevoile inimii noastre, dincolo de orice speranţă.”

Tatăl nostru...

Isuse Cristoase, păstor bun, Tu, care te-ai făcut tovarăşul nostru pe calea pe care mergem, nu ne lăsa niciodată singuri, pentru că ne vom pierde prin păşuni aride, ne vom pierde prin văi întunecate. Tu continuă să ne aperi de lupi, să ne hrăneşti cu bucate curate şi să ne conduci pe toţi la libertate.

Mă concentrez asupra atâtor miracole pe care Dumnezeu mi le-a dăruit şi îi MULŢUMESC.

Nădejdea noastră este Tatăl, scăparea noastră este Fiul, acoperământul nostru este Spiritul Sfânt, Treime Sfântă, mărire Ţie. Amin.