Lumânarea aprinsă va fi pusă în mijlocul mesei în aşa fel încât toţi să o poată vedea cum arde şi, împreună, vor face semnul crucii, se va citi textul biblic şi meditaţia care urmează (reflecţia), rugăciunea „Tatăl nostru” şi încheierea.

În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Spiritului Sfânt. Amin.

Din Evanghelia lui Luca: „Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavril de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Isus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Spiritul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Şi iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului.

Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea.” (I, 26-38)

În această poveste, Maria, o tânără femeie umilă, primește un anunț care va schimba cursul istoriei. Să ne gândim pentru o clipă: îngerul intră, îi vorbește și în acel moment lumea se oprește. Nu mai există zgomot de voci sau de muncă; doar o tăcere plină de uimire și mister. Este vizita lui Dumnezeu. Iar Maria, primind îngerul, îl primește pe Dumnezeu însuși în viața ei. Ne putem imagina confuzia pe care a simțit-o, întrebările tăcute din inima ei. Totuși, ea nu se pierde în temerile ei: ascultă, reflectă și răspunde cu curaj „da”. Acel „da” rostit de o fată din Nazaret a devenit sămânța speranței, a răscumpărării noastre. Maria ne învață că adevăratul curaj nu constă în a fi perfect, ci în a ne lăsa locuiți de Dumnezeu, chiar și atunci când viața noastră este un mozaic imperfect de temeri și întrebări. În această perioadă a Postului Crăciunului, inspirați de Maria, putem încerca să ne deschidem ușile către Domnul, chiar și atunci când nu înțelegem totul, chiar și atunci când ne este teamă. La fel ca Maria, putem spune „da”, mare sau mic, și Îl putem lăsa pe Dumnezeu să intre în inimile noastre, aducând cu El speranța unei iubiri care știe cum să transforme totul.

Tatăl nostru...

O, Marie, imaculată și plină de har, învață-ne să spunem „da” lui Dumnezeu cu umilință și curaj. Fă-ne capabili să acceptăm voința sa așa cum ai făcut-o tu, cu o inimă curată și o credință fără rezerve. Ajută-ne să mergem spre Isus și să aducem altora darul prezenței sale. Amin.

Nădejdea noastră este Tatăl, scăparea noastră este Fiul, acoperământul nostru este Spiritul Sfânt, Treime Sfântă, mărire Ţie. Amin.