Suntem puțin după mijlocul verii, suntem în stare de alertă, suntem în plin proces de reorganizare, dar - cel mai important - suntem împreună: angajați, beneficiari, colaboratori, voluntari, la Caritas Eparhial Oradea.
Despre voluntari sunt multe de spus și începem prin a le mulțumi pentru disponibilitatea pe care ne-o oferă prin mâinile lor întinse nouă pentru sprijinul de care avem nevoie, în derularea serviciilor noastre sociale.
Hrana caldă, pregătită de bucătarii noștri, pe care beneficiarii cantinei sociale o primesc în cursul săptămânii este oferită lor de mâini timide (dar care vor să ajute!) ale voluntarilor.
Sunt voluntari care au rămas alături de noi, știindu-ne de ani buni deja, alții sunt voluntari care de curând au trecut prima dată pragul asociației, căutând să empatizeze, să înțeleagă dincolo de aparențe... Nu este vorba de curiozitate, ci de grija și, pe alocuri, teama de a nu ajunge “ca și ei”, din greșeli aparent minore. Sunt voluntari care vor să spargă anumite baiere, care manifestă interes pentru cei ”ai străzii”, pentru cei singuri, pentru cei cu probleme.
Sunt voluntari care ne spun zâmbind că vor veni și mâine, și mâine și așa este: ne revedem cu ei în tot cursul săptămânii, pentru a ne ajuta pe noi, care poate suntem uneori obosiți, puțin mai aglomerați, chiar cu mai puțină răbdare - în mod involuntar -, iar optimismul lor, dialogurile și energia pozitivă ne revigorează, șterg parcă semnele unei oboseli provenită tot din grijă...
Ne dorim și noi ca lucrurile să revină într-un firesc trecut deja prin filtrul unei pandemii care, însă, ne-a oferit o altă perspectivă: am învățat că distanțarea fizică nu sufocă binele pe care încercăm, împreună, să îl aducem în viața beneficiarilor serviciilor noastre sociale; distanțarea fizică ne provoacă să găsim soluții alternative, să rămânem, pe cât posibil, solidari și să comunicăm, poate, mai mult ca înainte, când eram grăbiți și pierduți printre alte priorități!
Bucuria este și mai mare când vedem în privirile și vorbele voluntarilor noștri același mesaj: “Încerc să ajung și mâine!” sau “Mâine, sigur ne vedem!” sau “Te poți baza pe mine!” sau “Mi-a făcut plăcere să fiu azi aici!”...
Dragi voluntari, recunoștința noastră și respectul nostru vă aparțin și sperăm ca acest drum pe care mergem împreună să fie constructiv pentru fiecare dintre noi, să prețuim mai mult ceea ce avem și să oferim sprijin și zâmbete celor care au nevoie!
Vă mulțumim!
Teodora Boda
Asistent social