Acești oameni au emoții, sentimente, regrete, probleme de sănătate, limite, neajunsuri și multe înfrângeri. Și totuși, în sărăcia lor, ne oferă lecții de viață, prin simplul fapt că supraviețuiesc în frig, foame, boală, abandon, ignoranță, pedepsiți de destin și, uneori, de noi, pentru greșeli care s-au prescris de multă vreme...

Nici un beneficiar al cantinei sociale nu vine mândru și bucuros că este dependent de o farfurie cu mâncare. Nici un beneficiar al cantinei sociale nu cere zâmbind supliment la masa de prânz. Sunt rușinați, se simt inferiori, se simt neînsemnați, se simt neputincioși.

Haideți să fim noi cei care să mângâiem, printr-o vorbă bună măcar, cicatrici ale unui trecut crunt și nemilos, în care fiecare greșeală se plătește.

Să fim noi oamenii care nu îi mai ignoră, să fim noi oamenii care să facem și din prezentul lor unul mai blând.

Să fim noi oamenii care să îi ajutăm să se simtă auziți, ascultați, îndrumați!

Uneori, doar printr-o vorbă, se poate reda demnitatea unui om!