Propunerea noastră este aceea de a se spune rugăciunea înainte de prânz sau înainte de cină, atunci când toţi membrii familiei sunt împreună. Adunaţi în jurul mesei, se aprinde o lumânare, în timpul unei săptămâni se aprinde aceeaşi lumânare; acesta este gestul care spune că a început rugăciunea: lumina indică o prezenţă invizibilă, dar reală, oaspetele atât aşteptat de noi, Isus, care este mereu prezent atunci când doi sau trei sunt adunaţi în numele lui.



Text biblic:
Din Evanghelia lui Luca: “A fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. Şi a venit el în toată împrejurimea Iordanului, propovăduind botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor. Precum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia proorocul: “Este glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”. (III, 2-4)

Reflectăm:
A asculta Cuvântul înseamnă să laşi ca el să pogoare asupra noastră şi să ne acopere. Cuvântul lui Dumnezeu este un veşmânt împărătesc pe care Cerul ni-l dăruieşte dacă suntem capabili să-l primim, dar nu este o bogăţie pe care o ţii pentru tine, ci este o misiune, o urgenţă, o lecţie: nu se poate să stai tăcut după ce ai primit-o, nu poţi să te faci că nu s-a întâmplat nimic.

Tatăl nostru...

Învaţă-ne, Doamne, să vorbim despre Tine, chiar dacă suntem mici: nu trebuie multe cuvinte, ci o viaţă potrivit voinţei Tale. Fă ca totul din noi să mărturisească despre Tine. Amin.

Nădejdea noastră este Tatăl, scăparea noastră este Fiul, acoperământul nostru este Spiritul Sfânt, Treime Sfântă, mărire Ţie. Amin.