Propunerea noastră este aceea de a se spune rugăciunea înainte de prânz sau înainte de cină, atunci când toţi membrii familiei sunt împreună. Adunaţi în jurul mesei, se aprinde o lumânare, în timpul unei săptămâni se aprinde aceeaşi lumânare; acesta este gestul care spune că a început rugăciunea: lumina indică o prezenţă invizibilă, dar reală, oaspetele atât aşteptat de noi, Isus, care este mereu prezent atunci când doi sau trei sunt adunaţi în numele lui.
Lumânarea aprinsă va fi pusă în mijlocul mesei în aşa fel încât toţi să o poată vedea cum arde şi, împreună, vor face semnul crucii, se va citi textul biblic şi meditaţia care urmează (reflecţia), rugăciunea „Tatăl nostru” şi încheierea.
Luni, 19 decembrie 2022
În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Spiritului Sfânt. Amin.
Text biblic
Din Evanghelia lui Ioan: “Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Isus i-a zis: Dă-Mi să beau. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde. Femeia samarineană I-a zis: Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineană? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii!” (IV, 79)
Reflectăm
În Isus, Dumnezeu, ne adresează întrebarea sa: “Dă-mi să beau”. Domnul are sete de noi, de inima noastră şi de puţinătatea noastră. Este dorinţa îndrăgostitului care aleargă la iubită în fugă sau pe ascuns, aşa cum de multe ori se întâmplă în viaţă. Întruparea este o călătorie pentru căutarea omului: făcându-se aproapele, Isus se face cerşetor al atenţiei noastre, al apei fântânii noastre.
Tatăl nostru...
La Tine, Doamne, care ne dăruieşti culorile şi parfumurile unei prietenii autentice, noi venim pentru a ne potoli setea noastră. Ne este sete de Tine, de Cuvântul Tău, de milostivirea Ta, de iubirea Ta care în fiecare zi ne înconjoară. Amin.
Nădejdea noastră este Tatăl, scăparea noastră este Fiul, acoperământul nostru este Spiritul Sfânt, Treime Sfântă, mărire Ţie. Amin.