Propunerea noastră este aceea de a se spune rugăciunea înainte de prânz sau înainte de cină, atunci când toţi membrii familiei sunt împreună. Adunaţi în jurul mesei, se aprinde o lumânare, în timpul unei săptămâni se aprinde aceeaşi lumânare; acesta este gestul care spune că a început rugăciunea: lumina indică o prezenţă invizibilă, dar reală, oaspetele atât aşteptat de noi, Isus, care este mereu prezent atunci când doi sau trei sunt adunaţi în numele lui.

În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Spiritului Sfânt. Amin.

Text biblic:
Din Evanghelia lui Matei: „Isus a zis: ce vi se pare? Dacă un om ar avea o sută de oi şi una din ele s-ar rătăci, nu va lăsa, oare, în munţi pe cele nouăzeci şi nouă şi, ducându-se, va căuta pe cea rătăcită? Şi dacă s-ar întâmpla s-o găsească, adevăr grăiesc vouă, că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci şi nouă, care nu s-au rătăcit. Astfel nu este vrere înaintea Tatălui vostru, Cel din ceruri, ca să piară vreunul dintr-aceştia mici.” (18, 12-14)

Reflectăm:
Dumnezeu este ca un păstor care are grijă de oile sale cu o dragoste infinită, una câte una. El nu este un păstor care se mulțumește cu cele nouăzeci și nouă de oi sigure, ci simte o dorință arzătoare de a o găsi chiar pe cea care s-a pierdut. Acest lucru ne arată inima lui Dumnezeu, o inimă care nu se resemnează în fața pierderii nici uneia. Poate că uneori ne simțim la fel ca acea oaie, rătăciți, nesiguri de unde suntem sau cum ne-am rătăcit. Dar Vestea Bună este că Dumnezeu nu încetează să ne caute. El traversează munți și văi pentru a ajunge la noi, cu răbdarea și hotărârea celui care iubește. A lăsa totul pentru noi este un act de iubire extremă, o iubire care depășește logica, o iubire care ne primește fără să ne ceară eroarea. De fiecare dată când ne întoarcem la El, Dumnezeu ne primește ca pe copiii Săi și ne sărbătorește în inima Sa, pentru că fiecare suflet, fiecare viață mică, este prețioasă pentru El. Adventul ne cheamă să-L lăsăm să ne găsească, să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne dea așa cum suntem, mici și imperfecți, și să găsim în El adevăratul nostru refugiu.

Tatăl nostru...

Dulce Mamă, tu care cunoști căile inimii noastre, însoțește-ne la Fiul tău, Păstorul cel Bun. Ajută-ne să ne încredem în mila sa, învață-ne să ne lăsăm găsiți atunci când ne simțim pierduți. Tu, care cunoști iubirea Tatălui, mijlocește pentru noi, ca să știm întotdeauna cum să ne ridicăm din nou și să plecăm cu El. Amin.