Prima întrebare pe care ne-o oferă luna octombrie este: „Ce facem pentru Evanghelie?” Fiecare să răspundă personal în inima sa.
Rozarul este o devoţiune către Fecioara care ne aduce la Isus şi este un mod concret de a răspunde la invitaţiile Conciliului cu privire la devoţiunea faţă de Fecioara Maria.




Comportamentul lui Isus, care se interesează concret de nevoile materiale ale persoanelor flămânde, este o invitaţie pentru ucenic şi comunitatea creştină să strângă legătura între euharistie şi problemele omeneşti, între comuniunea cu Dumnezeu şi solidaritatea cu fraţii.
Şi, după semnele evidente, cum ar fi înmulţirea pâinilor, ucenicii continuă să aibă inima împietrită, ca şi fariseii.
Adevărata credinţă face să dispară preocuparea excesivă pentru bunuri materiale şi orientează către o scară a valorilor corectă.

Trăiesc eu astăzi Euharistia ca pe un raport profund de comuniune cu Dumnezeu şi izvor al solidarităţii frăţeşti? Cât de mare este credinţa mea?



„Pentru a moşteni viaţa veşnică” (10, 17) nu este suficientă respectarea poruncilor, viaţa trebuie trăită ca un ucenic, cu solidaritate. Ucenicul trebuie să-L urmeze pe Isus ca un răspuns fără ezitare la chemarea Învăţătorului, fără să fie legat de bunurile sale, pentru a fi pregătit să le împărtăşească cu ceilalţi, cu credinţă deplină în Cel care cheamă, gata să-L urmeze imediat: „Îţi lipseşte un lucru: du-te, vinde tot ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer; apoi vino şi urmează-Mă” (Mt. 19,21).

Urmez logica posesiei sau a solidarităţii? În ce mod mă implic în problemele teritoriului şi a vieţii sociale din jurul meu? Acord mai multă importanţă domnirii asupra celorlalţi sau umilinţei şi slujirii? La ce trebuie să renunţ în viaţa mea pentru a intra în comuniune profundă cu Dumnezeu?




Sărac este cel care nu are nimic sau îi lipsesc cele esenţiale. Pe chipul săracului şi al nevoiaşului, ucenicul poate să recunoască prezenţa lui Cristos (Mt. 25,35-36) şi atenţia devine dragoste şi solidaritate. Dar ucenicul trebuie să-L urmeze pe Învăţător şi în sărăcie: fericiţi, deci, cei care sunt detaşaţi de bunuri materiale şi aleg sărăcia.

Care fericire o trăieşti mai uşor şi care este cea mai departe de modul tău de gândire şi de comportamentul tău? Eşti dispus să rişti pe propria piele pentru a înota împotriva curentului, pentru a mărturisi valorile evanghelice? Eşti hotărât în urmarea Domnului sau te încetinesc lanţurile echivocului şi ale compromisului?




Rugăciunea stă în centrul celor trei practici religioase, pentru că oferă deschidere către raportul cu Dumnezeu şi duce la trăirea comuniunii intime cu El, dar pentru „făţarnici” poate fi o ocazie de a-şi manifesta ostentativ în public a fără a propria religiozitate. Ca şi milostenia, care trebuie să rămână ascunsă, rugăciunea trebuie făcută în tăcere şi în singurătate: „Ci tu, când te rogi, intră în cămăruţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns” (Mt. 6,6).

Ce înseamnă pentru tine trăirea milosteniei astăzi? Te preocupă mai mult “a fi” sau „a avea”? Eşti un ucenic care se limitează la cuvinte sau mărturiseşti credinţa şi prin fapte?




Criteriul discriminator pentru evaluarea vieţii oricărei persoane nu este aparţinerea la un popor sau la altul, ci gradul de solidaritate concretă arătată lui Cristos, prezent în mod miraculos în orice nevoiaş: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în închisoare şi aţi venit la Mine” (Mt. 25,34-35).
Nu este suficient să faci parte din biserică, trebuie să arăţi prin viaţă fidelitatea coerentă şi generoasă faţă de Evanghelie.

Te simţi îngreunat de ataşamentul faţă de bunuri în drumul tău către Domnul? Îţi ţeşi „haina de nuntă” cu dragoste pentru Dumnezeu şi fraţi? Spui numai „da”, sau mergi cu adevărat să lucrezi în via Împărăţiei? Care este dimensiunea socială a acestui efort? Cum se manifestă dragostea ta concretă pentru fraţii mai nevoiaşi? Te simţi stimulat să te implici social sau te limitezi să dai pomană?