Proiect 2019-2020
Susține proiectele noastre
Servicii sociale la Centrul Maria Rosa
Proiectul s-a derulat în perioada 1 februarie 2019 – 31 ianuarie 2020.
Obiectivele proiectului au fost:
1. Oferirea de servicii sociale în cadrul cantinei, zilnic, pentru un număr de 45 de beneficiari, pentru perioada 1 februarie 2019 – 31 ianuarie 2020.
2. Asigurarea săptămânală a accesului la dușurile sociale pentru 60 de persoane fără adăpost. .
Beneficiarii proiectului au fost persoanele fără adăpost, persoane vârstnice singure și cu venituri foarte mici.
Proiectul a fost finanțat de Renovabis cu suma de 18.000 Euro și a avut valoarea totală de 58.926,99 Euro.
Rezultatele proiectului:
În perioada 1 februarie 2019 - 31 ianuarie 2020 au fost în total 66 persoane diferite cu dosar constant şi 33 persoane diferite care au mâncat mai frecvent, ocazional (fără a avea dosar şi, respectiv, bon lunar). Totalul persoanelor care au mâncat la cantină în perioada menţionată este 99 persoane diferite.
Lecții învățate
Contactul direct și munca zilnică pe care o desfășurăm cu oamenii străzii ne pun mereu în vedere fragilitatea statutului social pe care îl avem. Fermitatea și obiectivitatea deciziilor luate pentru redresarea dezechilibrului fiecărui beneficiar nu trebuie să ne anuleze simțul empatic și afecțiunea de care dispunem, cu atât mai mult cu cât de sprijin afectiv și de soluții constructive au ei atât de multă nevoie! Am învățat să fim mai răbdători, să spargem bariere prin anularea multor “De ce?-uri” pe care în mod obișnuit le-am adresa, când ne lăsăm ghidați de prejudecăți. “Hai să vedem ce se poate face!” a devenit o lozincă în biroul de asistență socială; acceptarea limitelor fizice și psihice ale celor cu și pentru care lucrăm ne permite nouă, specialiștilor, perspectiva înțelegerii deciziilor greșite ale lor, care au dus la haos, nesiguranță, boală, foame, frig și singurătate.
Am învățat că respectul pentru semenii noștri rămâne fundamental în relaționarea noastră cu ei, am învățat că adevăratul “Mulțumesc!” vine din priviri înlăcrimate şi că recunoștința nu are grad de măsurare.
A oferi celor sărmani hrană și accesul la duș, precum și hainele de care au atâta nevoie nu înseamnă milă sau pomană, ci un sprijin real, un prim pas spre o normalitate pierdută sau “furată” de circumstanțe de neînchipuit, de drame marcante care s-au concretizat prin abandon, infracțiuni, excludere și izolare socială, pierderea locului numit “acasă”, precum și a persoanelor care, cândva, îi așteptau acolo.
Am învățat că suntem egali în fața neșansei - care poate lovi în orice moment al vieții, spulberându-ne puterea de a ne apăra de vicii și pericole, mai ales când suntem singuri. ÎMPREUNĂ însă, atât cât este necesar, este posibilă redobândirea treptată a unui echilibru interior și a unei autonomii personale care să ducă la creșterea calității vieții beneficiarilor serviciilor noastre – care rezumă scopul principal al asociaţiei noastre.
Studiu de caz nr. 1
K. V., în vârstă de 25 de ani, este beneficiara serviciilor noastre sociale de aproximativ 10 luni; gradul mediu de handicap psihic (dat de tulburarea bipolară pe care o are) nu îi permit un discernământ constant și nici șansa de a avea un loc de muncă, astfel că viața ei este o continuă oscilație între rău și mai rău. Copilăria traumatizantă are efecte negative puternice asupra prezentului ei: a fost martoră la săvârşirea unui omor de către tatăl ei (care a fost acuzat şi închis pentru această faptă, iar acum este decedat) care a avut-o însă şi pe mama ei complice, imaginile și sunetele acestei secvențe urmărind-o constant în toți acești ani, neavând sprijin uman care să o ajute să depășească această nenorocire. A fost adoptată, însă mama adoptivă a decedat în anul 2010, iar tatăl adoptiv a abandonat-o.
Provine dintr-o familie cu 8 copii, însă relaţiile sunt conflictuale, astfel că nu se poate baza pe un sprijin afectiv real din partea familiei biologice.
De mai bine de doi ani, s-a creat o dependență emoțională puternică între K. V. și concubinul ei, un bărbat care o domină prin violență și şantaj emoțional constant. Din această relație a rezultat o sarcină și, respectiv, o naștere a unei fetițe de 2700 grame, care însă a rămas în grija celor de la Protecția Copilului, părinții nefiind capabili să îi ofere un minim necesar pentru a supraviețui; mai mult, problemele psihice ale mamei prezintă un real pericol pentru creșterea și dezvoltarea micuței.
Studiu de caz nr. 2
Doamna S. V., în vârstă de 81 ani, locuieşte într-o uscătorie a unui bloc, fapt pentru care plăteşte lunar chiria şi întreţinerea, din pensia de vârstă pe care o are. Tot greul în viaţa acestei doamne a început o dată cu decesul soţului ei, cu care locuia într-un apartament spaţios şi cu dotările necesare unui trai mai mult decât decent. A pierdut controlul asupra propriei vieţi atunci când, în aceeaşi zi cu decesul soţului, fiul său cel mare şi-a pus capăt zilelor, neputând să suporte pierderea tatălui. Şocul pierderii celor doi a provocat luarea de mai multe decizii greşite, într-un timp scurt.
Fiul cel mic al beneficiarei noastre, fiind şi el foarte marcat de cele întâmplate, a luat decizia de a părăsi ţara, încercând să “îşi facă norocul cu mâna lui”, însă fără succes. Intrând într-un anturaj nepotrivit, şi-a şantajat emoţional mama pentru a obţine banii de pe apartamentul în care locuiau părinţii lui, fapt care s-a şi întâmplat. Doamna S. V. a cedat insistenţelor fiului cel mic, întrucât doar în el, credea dânsa, îşi putea găsi refugiul şi liniştea sufletească de care avea nevoie. Pe măsură ce banii se cheltuiau de către mezin, beneficiara noastră rămânea tot mai singură, uitată de fiul pentru care a renunţat la locuinţa proprie, astfel că în momentul de faţă, cei doi nu comunică.
Doamna S. V. şi-ar dori foarte mult să ajungă din nou în Filipine, acolo unde ştie că se află fiul ei, beneficiara serviciilor noastre mergând, în urmă cu mulţi ani acolo, tocmai pentru a oferi copilului său banii ceruţi.
